În inima unui oraș acoperit de zăpadă, plin de veselie festivă, exista un colț de stradă părăsit, pe care majoritatea oamenilor îl treceau în grabă. Dar pe acest colț, sub un acoperiș roșu, palid, stătea un bătrân cu ochi blânzi și cu un palton uzat. Numele lui era domnul Jasper și nu avea un cămin al lui. În fiecare zi, privea lumea trecând, neobservat de mulțimea în sărbătoare.
Într-o seară de Ajun, deosebit de friguroasă, când domnul Jasper se strângea să se încălzească, o figură într-un costum roșu aprins și cu o barbă albă a apărut pe colțul străzii. Era Moș Crăciun, pășind din paginile unui basm direct în lumea reală. Ochii lui străluceau cu bunătate când s-a apropiat de domnul Jasper.
"O seară bună, domnule Jasper," l-a salutat Moș Crăciun cu căldură, așezându-se lângă el. "La Polul Nord e mare forfotă în seara asta, dar am o misiune specială și am nevoie de ajutorul tău."
Domnul Jasper, uimit, abia își putea crede ochilor. Moș Crăciun cerându-i ajutorul? Era o surpriză de Crăciun la care nu ar fi putut să viseze vreodată.
Cu ochii mari de uimire și inima bătându-i puternic, domnul Jasper a întrebat timid: "Eu, să ajut pe Moș Crăciun? Dar cum aș putea să fac asta?"
Moș Crăciun i-a zâmbit cu blândețe și a scos din sacul lui magic un mic pachet învelit în hârtie strălucitoare. "În această seară, vreau să împarți acest cadou unui copil care are nevoie de el. Tu ai un dar special, domnule Jasper – ai văzut oamenii acestui oraș mai mult decât oricine. Știi cine are cu adevărat nevoie de un strop de speranță în această noapte magică."
Cu mâinile tremurânde, domnul Jasper a primit pachetul, simțind o căldură neașteptată răspândindu-se în piept. Se ridică încet, privind în jur cu ochi noi. Străzile pe care le cunoscuse atât de bine păreau acum să vibreze cu o magie nevăzută.
Pășind prin ninsoarea ușoară, domnul Jasper a început să caute. Ochii lui au fost atrași de o fereastră mică, de unde o lumină slabă pâlpâia. Acolo, în spatele geamului, a văzut o fetiță mică, privind afară cu ochi mari și triști. Inima lui s-a înduioșat și, fără să stea pe gânduri, s-a îndreptat spre ușa casei.
Când a sunat la ușă, o femeie obosită, dar cu o privire blândă, a deschis. Domnul Jasper, cu emoție în glas, i-a întins pachetul strălucitor. "Un cadou de la Moș Crăciun, pentru micuța dvs," a spus el, cu un zâmbet timid.
Ochii femeii s-au umplut de lacrimi de recunoștință, iar fetița a alergat spre domnul Jasper, îmbrățișându-l strâns. În acel moment, ceva s-a schimbat în inima bătrânului. A simțit că, deși nu avea o casă al lui, avea un loc în lume, un rol de jucat.
Întorcându-se pe stradă, domnul Jasper a privit cerul nopții, unde stelele păreau să strălucească mai luminoase decât oricând. Și-a dat seama că adevăratul dar al lui Moș Crăciun nu fusese pachetul strălucitor, ci posibilitatea de a aduce bucurie și speranță, chiar și în cele mai neașteptate locuri.
Din acel moment, Jasper, bătrânelul de pe stradă a început să caute jucăriile aruncate, aproape nefolosite de copii mai bogați și a început să le ofere cadou copiilor mai nevoiași. Și are și un îndemn pentru copii care și-ar arunca la gunoi jucăriile nefolosite. Mai bine să le doneze celor săraci și nevoiași.
